Cristina are o viata de TRAIT, NU de aruncat la gunoi!

Ma iubeste un om: IUBESC!
Vad viata mai colorata: RAD!
Retraiesc amintiri:PLANG!
Deschid ochii in fiecare dimineata: TRAIESC!
O am pe mama langa mine: MULTUMESC!
Vad familia inmultindu-se: ZAMBESC!
Nu am tot ce vreau: MUNCESC!
 Voi avea tot ce-mi doresc; LUPT!
 Imi e greu de-alungul drumuluI: INDUR!
 Familia imi este destramata: SUSPIN!
Ma chinui pentru un viitor: SPER!
Trec prin locuri din trecut: RETRAIESC!
Am inca o casa in care nimeni nu ma da afara: APRECIEZ!
Scriu intr-o ora tarzie : MA ELIBEREZ!
Astept ambitia sa vina: OPTIMISTA! :))
Sunt pe o canapea, constentizand ca am terminat liceul: MEDITEZ!
Ador sa ma plimb prin naura: MA RELAXEZ!
Imi aduc aminte de persoanele pe care le-am ranit: REGRET!
Imi aduc aminte de persoanele care m-au ranit: LE MULTUMESC!
Deschid frigiderul si vad ca nu e gol: BINECUVANTATA!
Clipesc si analizez tot ce misca in jurul meu: MINUTIOASA!
Trec peste esuari: PUTERNICA!

CONTINUI!

De ce n-ar trebui sa fii gelos pe cei care lenevesc in pat!

   Here I am, lying in bed. I can’t get up. It’s literally taken all I have to roll over and grab my laptop. I’ve spent 18 of the last 24 hours in bed, staring at the wall. I’m in and out of sleep – at war with my mind while trying to convince my body to get out of this bed. I also haven’t showered in four days.
I have major depressive disorder, generalized anxiety disorder and panic disorder.

Sometimes this is how my days go.
When having conversations with people, I’m generally pretty open. For example, “Hey, how’s your week going?” My response: “Oh it’s alright. I spent all day in bed yesterday, I just couldn’t get up.” Almost every time I say something like this, I get a response that sounds like this: “Oh man! I’m so jealous! You’re so lucky! I wish I could have stayed in bed. But I have work and [insert other responsibilities] I had to take care of.” To me, this is beyond frustrating. I didn’t want to stay in bed all day and I didn’t enjoy it.
I don’t enjoy spending all day in bed. I’m just not lying here in hopes of wasting my entire day. Yes, sometimes when my brain is balanced and functioning normally, I can enjoy a day to catch up on sleep. But today is not that kind of day.
My entire body aches. I feel as if there are anchors tied to my core and every limb of my body preventing me from lifting myself off of my bed. Everything is daunting. Everything is too much. Thinking about getting up is anxiety-inducing. Even the most minuscule of tasks feel absolutely impossible. My dishes from last night? That will take energy I don’t have. Brush my teeth? Yeah, right.
I feel weak. I feel so weak because I should be able to do small tasks like dishes and brushing my teeth. I feel ashamed because it is 7 p.m. and I am still in bed.
I know I am stronger than this. I have to be, right?
But today, depression and anxiety are winning. Today, I can’t fight.
I feel guilty because I know I shouldn’t be spending my time like this. I feel guilty for the unanswered text messages and canceled plans.
This morning, I called in sick to work 15 minutes before I was supposed to be there. I fought. I wanted to go. The truth is I am sick today. But calling to say my brain is sick is not a socially-acceptable reason to not show up to work.
I was supposed to go to the gym and hang out with a friend I haven’t spent time with in a long time, but instead I sent a text message that read: “Hey, sorry I can’t make it. I’ve been throwing up and in bed all day.” Its feels awful to cancel these plans.
My mind is a battlefield. I tell myself I will be OK. But the shame and the guilt are demons in my mind telling me I am weak and not good enough. They tell me I am a bad employee and coworker. They tell me I am a bad friend. You can’t even get out of bed! They scream at me. This only makes it harder and harder to get up.
It may seem like I’m not fighting. Like I am weak today. But when I can quiet the demons in my mind, I know I am strong. I am fighting. I hope for a better tomorrow.
Please, please don’t tell me you are jealous I got to stay in bed all day. I wouldn’t wish this on anyone.

https://themighty.com/2016/11/why-i-spend-so-much-time-in-bed-with-depression/

Fighting

Sometimes i m Thinking about my future. Actually always i m Thinking about that . And i m Scared😭 every step i do makes me fell fearful, full of empty , delected, Having the feeling of failure eveywhere i m looking . It s because of all things which happened in my life recently. Since i had been in last year of colege Bad things started happen. In that moment i knew it s time i started live the life, my own life.
     Right now i m fighting with myself to survive, to be stronger and stronger , Better and Better, to exceed the black period of my life and win!!! I love to win!

Și dacă mâine va veni si eu nu voi mai fi...

Un poem al cărui autor este necunoscut.

"Dacă mâine va veni și eu nu voi mai fi, iar soarele va răsări și-n lacrimi ochii-ți va găsi… atât de mult eu mi-aș dori să nu mai plângi ca azi gândindu-te la tot ce-a fost și tot ce nu ne-am spus: știu cât de mult tu mă iubești; la fel și eu – nespus.

Și dacă mâine va veni și eu nu voi mai fi, te rog încearcă să-nțelegi că îngerul ceresc s-a pogorât și m-a strigat și luându-mă de mână a spus că locul meu e acolo, sus și că în urmă să îi las pe toți cei ce îi iubesc.

Și m-am întors și am plecat. Însă din ochi, către pământ, o lacrimă mi-a curs – pentru tot ce n-am trăit și timp nu mi-a rămas. Aveam atâtea de-mplinit și atâtea de făcut și îmi părea de necrezut că-n spate-am să te las. Și m-am gândit ce a fost, cu bune și cu rele – la toate zilele de ieri și cât de mult noi ne-am iubit – trecând zâmbind prin ele.

Dacă pe ieri l-aș retrăi, măcar pentru un ceas, te-aș săruta de bun rămas și poate mi-ai zâmbi. Și îmi dau seama și mi-e greu c-așa nu va mai fi, că de acum doar amintiri vor fi în locul meu. Când mă gândesc la ce-i lumesc și ce-mi lipsi-va oare, pe tine mi te amintesc și sufletul mă doare.

Însă când mâine va veni și eu nu voi mai fi, te rog gândește-te așa: nu sunt departe, sunt aici – în chiar inima ta."

Când ți se urăște cu binele!

Fiecare vrea mai mult! Fiecare vrea să aibă ce are celălat mai bun. Fiecare invidiează! Fiecare luptă pentru a fi cât mai sus. Și lucrul cel mai stupid pe care-l aud, este acela de a avea viața celuilalt, de ce? Pentru că aceea viață pare a fi perfectă și a avea tot ce-și dorește un om pentru a fi împlinit! Nimeni nu se gândește prin ce trece acel suflet! Nimeni nu-i cunoaște frământările, propriile probleme pe le ascunde de văzul celorlalți. Nimeni nu poate ști cât de greu poate să-i fie. Dacă esti frumos si ești tot un zâmbet de față cu lumea, nu înseamnă că esti fericit! Înseamnă că esti îndeajuns de puternic pentru a face față vieții și de a trece prin ea cu zâmbetul pe buze, ca prin apă. Viața nu este întotdeauna happy. Nu vei avea mereu soare pe cer. Niciodată n-ai să vezi viață de om fără griji, mereu se va găsi norul ala cenușiu care să-i umbrească fericirea.
Încetați să mai doriți viața celorlalți. Fiți multumiți cu ceea ce aveți, sunteti printre cele mai norocoase persoane de pe pământ. Chiar si cu toate problemele voastre , considerându-va cei mai nefericiți și că "sadness s-a năpustit asupra voastră.  " Încetați!!!

Mă considerați simandicoasă, rea, fițoasă, divă îngâmfată! Da, și ce dacă? Țin pe toți la distanță și mă considerați enigmă! Așa și? Nu dau voie nimănui să intre și să distrugă tot ce m-am chinuit eu să construiesc, rezultând fata de astăzi, de care sunt mândră până peste cap!

  Obișnuiesc să fiu modestă cu apropiații, azi nu! Nu-mi place să arat superioritate sau așa numitele fițe. Însă exact pe dos sunt catalogată! Competitivă, invidiată si mult dorită de a fi întrecută! Îmi pare rău că am ajuns la concluzia asta, înseamnă că toți oamenii sunt răi, oricât de mult am vrea noi sâ nu fim! Ne-am născut ca să supraviețuim! Să ne mâncăm de vii! Să luăm bucata de la gura celuilalt, al aproapelui nostru, pentru a supravietui. Să-l lăsăm la greu exact câ mnd el implora milă, doar asa,rănindu-l, putem fi satisfăcuți că avem un plus față de el. Să-l împingem în prăpAstia lângă care e aproape să cadă, in loc sa-l tragem din necaz. Animalele sălbatice se mănâncă intre ele! Nu vad o doesbire între ele si noi! Haideți să nu mai arătam cat de "pașnici" si "binevoitori" suntem iar pe la spate să doriți răul. Pentru că știți foarte bine ca va gândiți la cum sa faceti sa va fie fie bine doar vouă!

    Treceti pe lângă mine si vă aud cum scoateți șoapte in trecere. Întoarceți capul  ca să analizați si mersul. Doar doar să mai gasiti subiect de bârfa. Vă aud cum spune-ți "ai auzit fată ce a făcut asta?" "Stii fată cine e asta?" "îngâmfată asta are tot ce vrea, nu merită!" "Ia-uite ce ceas si-a luat și ce pantofiiii. Wuaaa! " "de unde are atâția bani?" Surprinzător, dar nu am nici bani, nu sunt nici bogată, nu sunt nici cum ma credeți voi, nu am nimic in plus față de voi, toți am fost născuți egali doar ca eu știu cum sa mi gestionez faptele astfel încat sa ma pot diferenția de restul lumii, sa arat cu privirea "asta sunt eu si ma mândresc cu mine!" De ce pot asta? Pt ca am voință si vanitate.

    Mă fac ca tușesc auzindu-vă, râd malefic precum Count Dracula's Legend, mă amuz copios și îmi continui mersul. Genul ăla de mers cu capul sus si pasul mare si apăsat, fără de care n-as putea atrage antipatia voastră, respectul si incapacitatea de a avea vreodata curajul sa veniți la mine, criticându-mă. Observ ca "pe la spate" e varianta cea mai folosită de voi, "curajoaselor"! Și știți ce nu mai înțeleg? Cum se face oare că deși gura si buzele mele nu pronunța nimic, tot voi sunteti îngerașii nevinovați iar eu aroganta! Expresia care mă caracterizează "fata care tace si face" este interpretata greșit de voi fără doar si poate. Nu știti să apreciati frumosul! Nici să vă mândriți ca specia umana evoluează in pofida voastră nu stiti. Altfel nu-mi explic. Ador sa fac asta însă! E ceea ce ma tine pe linia se plutire, mult deasupra voastră care încă va chinuiți sa va desprindeți de pe pământ curul ala infect slinos plin se celulită cântărind mai mult ca tot corpul laolaltă.  Iubesc sa fac asta! Mă catalogați drept arogantă, cu nasul pe sus, gata sa calce orice-i iese si  cale! Da, așa sunt si voi fi toata viața! Fără spiritul ăsta de junglă, as ajunge sa fiu tocata si mâncată bucatele de lumea care ma înconjoară. Prin toate cărămizile așezate de-alungul anilor am reușit sa clădesc în interiorul sufletului meu ambiția, curajul, determinarea, agilitatea, spiritul de lupta, competivitatea, dorința de a fi mai buna ca toți, treapta cea mai sus posibila sa o ating, gândurile oamenilor să le citesc, carieraă si familie sa-mi construiesc!
Nu văd rostul de a ca pierde minute din viață voastră, bârfindu-mă! Puneți-va pe burta si încercați sa ma ajungeți, tăceți si acționați, nu mai comentați, va distrugeți sănătatea senilă oricum. Și promit ca atunci când veți fi ca mine imi voi lua un scaun și vă voi aplauda , ropote de aplaude special pentru voi.
     Nu permit nimănui, sa intre in viața mea si sa o controleze . Nu permit nimănui sa ma supună lui, sa fiu sclava principiilor lui. Nu permit nimănui, oricare ar fi el, sa ma cunoască in întregime. Voi da exact cat voi vrea eu sa stie, voi arată exact ceea ce voi vrea eu sa vada. Voi fi exact cum va trebui sa fiu cu diferitele persoane pe care le voi intâlni de-alungul vieții. Voi fi competitiva pana cand voi muri si nu voi lasa sa mi se ia ceea ce-i al meu. De aceea sunt cum sunt. Eu trăiesc pentru a deveni mai bună, nu pentru a face rău celui de lângă mine. Intr-adevăr, ma lupt cu el, pentru a-l surclasa, dar psihic nu fizic.

Adolescentii si varstnicii de azi! Comparatie.

        Ii intelegeti voi oare pe adolescentii de azi?Stiti voi ce e in sufletul lor si cum supravietuiesc in societataea de astazi?Voi, aia maturi, independenti, povatuitori, buni sfatuitori, critici, atotsiutori, bunici sau parinti.
        Nu uit faptul ca si voi ati fost si ati trecut prin aceasta perioada adolesentina, dar cu certitudine vremurile erau altele. Erati voi cu un bagaj de cunostiinte atat de vast in toate domeniile cum sunt adolscentii?  Aveati voi alte probleme decat scoala, joaca pe ulitele satului sau micile iubiri timorate? Puteti voi oare se ne persuadati ca si voi ati fost la fel ca noi, pentru ca si eu ma includ in cateogria asta de tineri suprasolicitati psihic. Mai sunt si lenesii dezinteresati, dar nu ma pretez sa-i aduc in discutie.Nu cunosc!
          Traim intr-o lume asa agitata, trecem prin timp ca prin apa, sau mai bine zis suntem ca niste piloni impanateniti in apa, cea din urma traversandu-ne cu viteza luminii, nu stim ce sa facem prima oara, nu stim unde sa ne impartim, traim dezamagiri, scandaluri in familie, batai, incalcarea drepturilor, suntem inconjurati de hiene gata oricand sa muste la un simplu semnal, suntem noi nu noi insine, incercand sa iesim invingatori din lupta aceasta puerila, pentru maturizare. Ati fost voi in situatia in care sa nu stiti pe ce drum sa o luati? Nu, pentru ca voi ramaneati acasa, la vatra. Noi datorita voua, putem spera la un viitor si construirea unei vieti pana la cele mai inalte trepte. Da, pentru ca v-ati chinuit pentru noi, nu contest. Insa voi ati stagnat pana la o anumita treapta noi vrem sa urcam. Dar "ii tari greu.Astfel se instaleaza teama de esec, teama de a nu ramane la acelasi nivel ca voi. In acelai timp avem dorinta de a fi mai buni ca voi, pentru a le putea oferi copiiilor nostri un fundament prielnic dezvoltarii si evolutiei lor in armonie.
        Obisnuiti sa le tineti in frau, sa ne invatati de bine, dar tare mi-as dori sa fiti in locul nostru. Consider ca ati fi depasiti din punct de vedere mental.Inca va vedem cum incercati sa intrati printre caile tehnologiei ce v-a acaparat si pe voi, doar nu vreti sa ramaneti mai prejos. Inca va vedem cum va chinuiti sa invatati tainele internetului ca sa fiti in trend cu lumea moderna ,cum sa manevrati un gadget, un touchscreen, cum apasati cu toat degtele pe ecran, cum dati cu el de perete ca cica nu e bun. Parintii au ajuns sa-si faca cont pe facebook si devin dependenti. WTF? Specia e facuta sa evolueze, dar, nesubestimandu-va, zic ca va depaseste. Nu vreti sa ramaneti acei parinti, cu sahul pe masa sau goblenul in mana? Aceia care ne suna cand aveti vreo problema, nu sa ne trimtieti pe wapp, sau messenger facebook?As prefera...
         Din nou, revin cu o adaugire pentru noi adolscentii. Vedeti cum manauim toate noutatile lumii atat de facil? De ce? Pentru ca noj ne-am nascut in perioada marilor schimbari omenesti, marii modernizari. Si va continua. Cu siguranta fara voi si fara noi. Ceilalti ne vor duce "numele".
       

El a fost special.

(Daca vreodata o sa gasesti asta, te rog citeste-o cu videoclipul de mai jos...)

   Mi-a dat lumea peste cap. M-a vrajit. M-a cucerit cu o privire. M-a dus pe culmile fericirii. M-a învățat cum să nu mai fiu prostovană. M-a scos la suprafată, din cutia în care obisnuiam să mă izolez. Mi-a aratat că viața e asa usoara, atât timp cât iubim. Mi-a aratat că nimic nu e imposibil, atat timp cat iti doresti.
   Mă întorc putin în trecut. Pe vremea asta, acum 1 an, el mi-a atras atentia. În spatele meu, nescoțând o vorba. Era el! Afara ploua, eram amandoi intr-o incapere sobra.Mi-am facut curaj si l-am bagat in seama.De atunci am invatat multe, mai multe decat am invatat in 17 ani. Dupa 17 ani, a aparut cineva care sa-l doresc din cap pana in picioare. Mi-a luat atata timp sa ajung la liceu si să-mi se intample ce-mi doream inca de cand ma uitam la desene cu printese si anume fluturi in stomac.
   Mă aflam pe o prapastie și am căzut in ea.M-a ispitit. Am acceptat sa ma uit la altcineva, cand eu deja aveam pe cineva acasa. Niciodata nu o sa pot intelege, de ce. Gresesc ca l-am cunoscut? Sau asa a fost sa fie? M-a initiat pe drumul care mi-era asternut de mult in fata mea,doar că nu-l vedeam. Era prea ceața!
   Cunoscându-l, am devenit printesa...printesa lui. Nimeni nu-mi mai spusese asa.
   Cunoscându-l, am vazut cum e sa fii dependent de cineva.M-a ademenit cu șarmul lui.
   Cunoscând-l am inteles vorba "Aparentele înșală" Pe atat de timid il vedeam, pe atat de Bad Boy era sau doar voia să lase impresia asta. Si mi-a placut si mai mult de el.
   Cunsocându-l, am petrecut cel mai frumos an din viata mea. Momente peste momente, surprize peste surpize, lacrimi peste lacrimi, dorinte peste dorinte, dor imens, chimie perfecta ,2 suflete micute
   Cunsocând-l, mi-a aratat ca si-ar da si viata pentru mine, Treptat, ma uimea de la zi la zi. Niciodata nu mi-as fi putut imagina ca un baiat ar face atatea pentru mine. Eram doar o simpla fata de 17 ani,... care-l ranea cum n-a ranit intreaga ei viata, care si-a batut joc de o fiinta prin cele mai umile moduri si pentru asta o sa am pedeapsa mea in viata, exact cand imi va lumea mai draga.EL nu inceta sa renunte la mine. Gasise în mine, fata cu care si-ar fi petrecut intreaga viata.Simtea sa se aseze la locul lui, sa nu mai bea, sa nu mai umble, să nu mai fie fără viitor, să aiba in sfarsit o fata langa el care sa-l ocroteasca, sa-l iubeasca, sa-l alinte, sa-l mangaie, sa-l hraneasca, sa-l faca sa zambeasca in fiecare zi. Obosise sa mai duca viata aia, eu dabia o incepeam. Nu trecusem nici 1% din ce trecuse el pana atunci. Recent ma intrebase de ce era trist in pozele de cand era mic. Amintiri nu avea foarte bune, iubire spune el ca nu i-a fost daruita in intregime si tocmai atunci am inteles de cata iubire avea baiatul asta. Imi venea sa-l tin la piept si sa nu-i mai dau drumul niciodata.
   Cunoscăndu-l, m-am hotarat cum va fi copilul meu: fetita cu ochi albastri si blondina, pentru a semana doar cu el. Frumusetea lui ma coplesea.Frumusetea sulfetului si cea exterioara

• Privirea lui patrunzatoare ma inducea in eroare de cele mai multe ori. Cu greu am inceput sa-i citesc gandurile incet incet, Era de nedescifrat. 
• Ochii lui tulburi albastri, care straluceau si se clarificau in intregime la intalnirea razelor soarelui. 
• Parul lui blond moale si de invidiat. 
• Urechile care ma linisteau in secunda in care le atingeam si ma duceau pe culcmile extazului (doar el poate intelege asta) 
• Ciocolatele cu care venea la mine in ultima perioada, pt ca m-a invatat sa-mi placa ce-i placea si lui: Africana cu arahide.
• Cosurile lui de pe piept, de pe spate, de pe umeri, de pe frunte, de pe barba fiind toata un zambet  cand le vedeam. Ii adoram imeprfectiunile.TOATE! 
• Inimioara pe care o vedeam iesind din piept, care o auzeam cand puneam capul pe pieptul lui.
• Barba lui rara  de pe fata,care voia sa-l inumlteasca. Voia sa fie barbat pentru ca eu ii ceream asta. Am realizat ca a fost cel mai prost lucru care am putut sa i-l cer. Maturizat inca de mic, odata cu intalnirea mea, se transformase in baietelul care dorea sa fie de cand s-a nascut. Avea oportunitatea cu mine, iar eu nu acceptam. Aveam nevoie de barbat ca sa ma simt in siguranta., As da orice sa-l mai am copil cum era.Din cauza mea, l-am maturizat.De ce am facut asta? Il respect pentru sufletul pe care il are. Il respect pentru iubirea pe care mi-a daruit.o. Imi e asa dor de el si o sa-mi fie toata viata, pentru cat de frumos s-a purtat cu mine, iar eu i-am dat cu piciorul unui baiat care putea sa fie jumatatea cu care mi-as fi petrecut toata viata. De unde stiu? Pentru ca era in stare sa ma urmeze peste tot, indiferent de situatie, Poate sunt vorbe mari, nu am dovezi sa arat, dar asta simteam si asta simt acum.

   Nu-l mai am langa mine, Altcineva il are. Altcineva il tine la piept.
   Picioarele-mi sunt sloi de gheata. Siroaiele  mi-au ajuns pana intre sani, creandu-si cale singure, corpul mi-a inghetat, tremura , il cheama.Are nevoie de doza necesara pe care numai el poate sa i-o dea, sa-si revina.NU a putut sa ma abata de la planurile mele si ma tina langa el. Am plecat. Acum fiecare isi vede de viata lui.As scrie incontinu despre el. Fiinta minunata care cred ca nu o sa o mai gasesc, e pe cale de disparitie. Ii multumesc ca m-a facut fericita, ii multumesc ca m-a ajutat oricand cu orice,Ii multumesc ca mi-a luat sufletul in palme si mi l-a ocrotit.II multumesc ca nu ma urasete pentru cate i-am facut. A fost si va ramane un baiat extraordinar, unic si nevinovat, dornic sa-si puna sufletul pe tava mie. Avea incredere oarba in noi 2.A intrat in lumea unei fete execrabile, care nu merita nimic pentru relele facute.
   EL A FOST SPECIAL.

ROMANIA - gunoi aruncat intre blocuri

    Odata cu acest subiect posibil sa nu mai fiu vazuta patriota ,posibil sa fiu perceputa ca denigratoare a tarii...
    Nu, nu calomniez tara, doar mediul de trai de aici, sau mai bine zis: PE ROMAN!  EXECRABIL!
    Romania e frumoasa, da! Atat in locuri vizibile, cat si in locuri mai putin explorate de om.Dar din pacate, are acele buline negre, demne de un adevarat focar de infectie. Si sunt multe zone, unele chiar unde nu te-ai fi asteptat vreodata. Ghena care da pe de laturi, zonele de periferie a oraselor este o nimica toata, pe langa ce am putut sa vad.
   20 MARTIE, ora 12.40, ALEXANDRIA, TELEORMAN.

NU descopeream niciodata ,daca curiozitatea mea n-ar fi asa de iesita din fire.O sa incerc sa descriu putin locul pentru a intelege mai usor despre ce vorbesc:

1.  Bloc de 10 etaje.
2.  Toate ghemuletele de la baile apartamentelor au iesire catre acest "loc uitat de lume" ,Ma gandesc 
3.  Fotografia este facuta de la etajul 6, (noroc ca nu mi-a cazut telefonul,nimeni nu mi l-ar mai fi putut recupera, imi tremura mana, narile aproape ca se infundasera din cauza mirosului intepator care plutea in aer 
4. Poate fi asemanat cu o hazna ,doar ca acest bazin subteran de dimensiuni relativ mici, dar care poate creste in inaltime,nu este folosti doar pentru colectarea si decantarea apei provenite din ploi, constat cu stupoare cum creierul uman inventiv a ajuns sa-si arunce propriile deseuri pe geamul mic de la baie, in loc sa coboare si sa-l arunce in locurile special amenjate. Lenea, lehamitea de a arunca un sac de gunoi la ghena, a dus la formarea acestui mic focar de infectie. Ma gandesc oare, cum ar putea vitanja aceasta fosa septica? Se poate oare? Sau gunoiul ii va intra omului pe geam fara drept de apel?

Guma la mana a doua.

    Urasc oamenii scarbosi. Urasc oamenii nepasatori. Urasc omul care are nesimtirea sa lipeasca o guma de mestecat sub bancile scolii precum copiii de la 402. Acolo parca arata mai dragut ,gumele erau colorate, copiii erau distractivi si nevinovati.Noi zici ca suntem.animale! Animale scapate din jungla! Ai cosul de gunoi in fata ta si pretinzi ca nu-l vezi. Preferi sa ramai ca o closca in scaunul tau cald ,putrezit de atatea ore de scoala.
   Irascibilitatea care ma cuprinde e de nedescris.Lehamitea e la refuz.Cateodata.ma mai deranjez sa-i atentionez. Dar pt ce? Pt cine?
    Am ajuns sa nu mai vreau sa tin picioarele in banca, sa nu cumva sa ma trezesc cu o mâzgă aţoasă pe blugi.
    Am avut odata curiozitatea nefasta sa arunc o privire jos. Mai bine ramaneam sus! Cata mizerie! Un adevarat focar de infectie. Nu am cuvinte sa descriu perfect, nu cred ca exista cuvinte pentru aceasta lume himerica. Personaje de toate formele, diferite casute colo-colo, intersectii, sectoate de drumuri.
   Cu usurinta, as putea asemana si cu un stup de albine. Locuinta se situeaza intr-un loc ascuns,undr nu multi s-ar gandi vreodata sa caute. In unanumitate , locul este ales de elevi bineinteles urmand a se forma o lume plina de umflaturi nevinovate ale copilariei pe bancile romanesti, doar romanesti. Mira-m-as sa existe in lume asa ceva!

Este simplu sa fii fericit dar este greu sa fii simplu.

• Lucrurile marunte iti fac viata fericita. 
• Lucrurile marunte pe care le construiesti iti dau satisfactia de implinire completa.
• Degeaba ai bani daca esti singur.
• Degeaba esti popualar daca toti iti vor raul pe la soate.Nu stii sa fii simplu, iar dorinta asta de a fi , de a arata cat mai mult, te strica. 
• Degeaba incerci tu sa-ti schimbi soarta, daca ea deja iti este scrisa.
• Degeaba incerci sa iesi primul, daca menirea ta in viata este sa fii mereu inapoia primului.
• Degeaba incerci sa cuceresti o fata, daca tu in realitate esti doar un badaran cu scopuri ascunse.
• Degeaba fugi sa treci strada cat e palpaie culoarea verde, ca tu in roice moment poti fi lovit atunci de o masina. Ti-e greu sa astepti la semafor?Toata lumea asteapta.
• Degeaba ii furi mamei din geanta 10 lei, ca tot tu ii  vei pierde candva.
• Degeaba incerci sa-ti arati superioritatea in fata celorlalti, ca tot penibil arati.
• Degeaba canti stiind ca n-ai voce.
• Degeaba tragi de timp dimineata in pat, ca tot tu intarzii la scoala si ai absente.De ce te mai trezesti daca tot intarzii?Vacile te asteapta pe camp.
• Degeaba te plangi ca ai de invatat, ca tot in avantajul tau este sa stii cat mai multe cunostiinte generale, nu pentru altii.
• Degeaba ucizi, ca si tu la randul tau vei muri.
• Degeaba ranesti suflete, ca si tu vei fi ranit la randul tau, inzecit.
• Degeaba porti haine de firme, daca tu esti un nespalat.
• Degeaba te trezesti, daca nu stii sa zambesti.
• Degeaba lenevesti, ca tot tu cu putin o sa traiesti.