Ii vezi pe mami si pe tati tau cum se imbratiseaza si se saruta. Tu ai doar cateva luni, nu intelegi de ce fac gesturile acelea. Nu distingi nimic! Totul e confuz! Ei iti zambesc si te mangaie pe cap'sor! Creeesti :) Te faaci de 3,4 ani..Ii vezi iar sarutandu-se ,viata lor pare sa fie aceeasi.Tu nu! Distingi dragostea! Una e dragostea care ti-o poarta tie"dragoste parinteasca", alta e dragostea de cuplu.~ Ai acel sentiment ciudat cand ii vezi, dar zambesti in acelasi timp..te bucuri ,pt ca mami si tati sunt fericiti. Dar stai,tu nu sti ce-i aia "fericire" la anii aia,inca esti pitic :)) Tu dabia te joci cu masinutele pe covor si mananci mar cu biscuite.
~ Te trezesti mergand intr-o zi la ei si le spui "Va iubesc!" Ce faci tu? Doar repeti cuvintele pe care cei 2 si le spun zilnic..Si cum "repetitia este mama invataturii" ti s-a imprimat pe cortex cuvantul "iubire".Dar staiii, tu nu sti ce-i aia iubire, inca esti mic! Inca bei seara si dimineata lapte din biberon :))
2.Copilul la gradinita <3
„Elena mă iubeşte. Şi Maria mă iubeşte. Ce tare! Ştii ce înseamnă asta, mami, nu?”
„Ce înseamnă?”, întreb eu, neîncrezătoare că aş putea ghici vreodată răspunsul din mintea lui.
„Că sunt amândouă la egalitate, nu ţi-ai dat seama?”
E aceea dragoste pura de gradinita, cand copiii au primii fluturasi in stomac cand vad o persoana de sex opus care ii atrage din toate punctele de vedere.Sunt anii cand copiii descopera pe pielea lor, ce-i aia dragoste. Si imi asum ferm ceea ce am scris;dragoste Copiii chiar iubesc atunci si nu ma refer neaparat sa iubeasca persoana in sine, ci calitatile persoanei..E iubirea poate de 10 ori mai pura ,mai curata, mai sincera,decat a noastra ,a adultilor,voi adultii, eu inca sunt copil :) Asta este dragostea adevarata,cea de copil:
- cand fetita nu il scapa de sub ochi pe baiat,
- cand se inroseste atunci cand el o priveste in ochi,
-cand se fastaceste de fiecare data cand se intalnesc intamplator,
-cand baiatul ii daruieste o floare sau ii imprumuta ursuletul lui de plus
-cand se alearga in parc unul pe altul, avand zambetul pana la urechi, chiuind fara sa le pese ca ar deranja pe cineva,
-cand se cearta pe o jucarie,dar in secunda urmatoare uita de suparare si sunt exact ca la inceput.
#Asta e diferenta dintre ei si noi...Ei nu isi controloeaza telefoanele reciproc, sa nu cumva sa aibe sms-uri de la amant/a ... Ei nu isi reproseaza ca de ce n-ai luat paine, ca de ce vi tarziu acasa, ca unde umbli... Ei sunt ei..fara griji! <3 Si in primul rand increderea si nepasarea juvenila a lor e cea mai de pret!
"De regulă, prima dragoste apare la vârste fragede şi trece prin câteva stadii, spune psihologul. În primă etapă, copilul admiră şi venerează persoana de care s-a îndrăgostit, având senzaţia că lumea se opreşte, atunci când aceasta se află în apropiere. Dacă unii prichindei rămân la stadiul idolatrizării, alţii încearcă să se apropie de persoana care le este dragă, trecând de la stadiul de sfială la cel de emotivitate crescută. Uneori aceşti copii pot deveni supărăcioşi şi chiar ostili. Urmează a treia etapă, când copilul primeşte atenţie din partea persoanei pe care o curtează. În copilărie orice legătură amoroasă are o finalitate rapidă. De regulă, după doi-trei pupici are loc pierderea totală a interesului, când micuţul îşi dă seama că persoana idolatrizată nu este întocmai aşa cum şi-a imaginat-o. Depăşirea momentului poate fi facilă sau se poate solda cu dezamăgire." (Sursa:www.odoras.md)"
3. Copilul la scoala <3
Locul in care interactionam mult mai mult.Copilul creşte, iar odată cu el cresc şi ideile sale despre dragoste. Tachinarile dintre baieti si fete este principala dovada ca la varsta aceasta,copiii nu-si pot exprima direct sentimentele.Prima dragoste a copilului şcolar este un test şi în cazul relaţiei părinte-copil, verificând-o de trăinicie. De regulă, aceasta aduce cele mai multe decepţii, pentru că este mai puternică decât cea de la grădiniţă. Din păcate, părinţii sunt cei care rup relaţia şi aşa plăpândă prin certuri şi cicăleală.
Copilul realizeaza ca trece in alta etapa...dar isi mentine ideea ca inca este prea mic pentru a avea un prieten/o prietena. Constrans de ceva/cineva, esentialul este ca se teme sa faca pasul cel mare. Sa inceapa sa iubeasca, sa tina cu adevarat la cineva de sex opus. Ii e frica ca nu s-ar putea descurca, ca ar claca, ca s-ar face de ras in fata celuilalt. Nu trebuie ca la varsta de 11,12 ani ,vorbesc de copilul din generala, in ciclul gimnazial, nu trebuie sa aiba nu stiu ce relatie. E de ajuns sa aiba pe cineva, care sa-l poata nu-mi cel mai bun prietem. Odata cu inaitarea in varsta, totul va veni de la sine,daca va fi sa fie ceva.Tocmai vorbeam cu o copila de 12 ani, care pentru prima oara place pe cineva. Dar imi repeta in continuu ca e prea mica. Si am intrebat-o: "De ce crezi asta?" Pentru ca ai mei nu sunt de acord. Intr-adevar, cred ca nici un parinte normal ,n-ar fi de acord cu o relatie de la 12 ani. O alta problema este aceea a ezitarii, frica interioara ii spune de fiecare data "nu". Copilul nu are o experienta in spate, e cel mai inocent , cel mai predispus la dezamagiri,depresii daca un lucrur se intampla prost. Copilului pur si simplu nu vrea sa accepte ca intr-adevar creste...si viata il surprinde de la zi la zi.
Intre 13-15 ani se trezeste iesind cu el/ea la un suc, se trezeste plimbandu-se in parc, se trezeste langa el/ea, se trezeste cu un pupic pe obraz, pupicul se transforma treptat in sarut, simte primii fluturasi in stomac, se inroseste pentru prima oara in obraji, se trezeste zambind fara nici un motiv.
Fata:e mult mai atenta la felul cum se imbraca la scoala, constata ca parul lung este mult mai sexy decat cel cel prins, constata ca parul lasat sa cada pe spate liber este mult mai atragator decat cel prins intr-o coada de cal, rimelul si dermatograful primeaza zilnic in fata oglinzii, parfumul e nelipsit, inceteaza sa-si mai roada unghile pentru a face o figura buna baietilor, isi dau seama ca parul nu trebuie sa creasca incontinuu , asa ca incep sa se epileze, sa se penseze, isi schimba vestimentatia, apare sutienul ,se imbraca cat mai decoltat, baietii sunt atrasi de acest lucru.
Baietii :isi schimba frizura, nu se mai tund cu 2 mereu :)) , isi lasa creasta, tepi..gelul in par e nelipsit. Nike, adidas trebuie sa apara in garderoba lor, isi formeaza acea atitudine de "macho-man", unii devin obraznici, devin mult mai atenti cu ei (suna ciudat dar asa e). Dintr-o data baietii vad fetele cu alti ochi.Cei mai curajosi, le apuca de sani si fund fara nici o inhibitie. Ele urasc asta! Eee urasc ,pe naiba:)))) Se simt bine normal.. se simt "bune" ..vorba baietilor =))
Locul in care interactionam mult mai mult.Copilul creşte, iar odată cu el cresc şi ideile sale despre dragoste. Tachinarile dintre baieti si fete este principala dovada ca la varsta aceasta,copiii nu-si pot exprima direct sentimentele.Prima dragoste a copilului şcolar este un test şi în cazul relaţiei părinte-copil, verificând-o de trăinicie. De regulă, aceasta aduce cele mai multe decepţii, pentru că este mai puternică decât cea de la grădiniţă. Din păcate, părinţii sunt cei care rup relaţia şi aşa plăpândă prin certuri şi cicăleală.
Copilul realizeaza ca trece in alta etapa...dar isi mentine ideea ca inca este prea mic pentru a avea un prieten/o prietena. Constrans de ceva/cineva, esentialul este ca se teme sa faca pasul cel mare. Sa inceapa sa iubeasca, sa tina cu adevarat la cineva de sex opus. Ii e frica ca nu s-ar putea descurca, ca ar claca, ca s-ar face de ras in fata celuilalt. Nu trebuie ca la varsta de 11,12 ani ,vorbesc de copilul din generala, in ciclul gimnazial, nu trebuie sa aiba nu stiu ce relatie. E de ajuns sa aiba pe cineva, care sa-l poata nu-mi cel mai bun prietem. Odata cu inaitarea in varsta, totul va veni de la sine,daca va fi sa fie ceva.Tocmai vorbeam cu o copila de 12 ani, care pentru prima oara place pe cineva. Dar imi repeta in continuu ca e prea mica. Si am intrebat-o: "De ce crezi asta?" Pentru ca ai mei nu sunt de acord. Intr-adevar, cred ca nici un parinte normal ,n-ar fi de acord cu o relatie de la 12 ani. O alta problema este aceea a ezitarii, frica interioara ii spune de fiecare data "nu". Copilul nu are o experienta in spate, e cel mai inocent , cel mai predispus la dezamagiri,depresii daca un lucrur se intampla prost. Copilului pur si simplu nu vrea sa accepte ca intr-adevar creste...si viata il surprinde de la zi la zi.
Intre 13-15 ani se trezeste iesind cu el/ea la un suc, se trezeste plimbandu-se in parc, se trezeste langa el/ea, se trezeste cu un pupic pe obraz, pupicul se transforma treptat in sarut, simte primii fluturasi in stomac, se inroseste pentru prima oara in obraji, se trezeste zambind fara nici un motiv.
Fata:e mult mai atenta la felul cum se imbraca la scoala, constata ca parul lung este mult mai sexy decat cel cel prins, constata ca parul lasat sa cada pe spate liber este mult mai atragator decat cel prins intr-o coada de cal, rimelul si dermatograful primeaza zilnic in fata oglinzii, parfumul e nelipsit, inceteaza sa-si mai roada unghile pentru a face o figura buna baietilor, isi dau seama ca parul nu trebuie sa creasca incontinuu , asa ca incep sa se epileze, sa se penseze, isi schimba vestimentatia, apare sutienul ,se imbraca cat mai decoltat, baietii sunt atrasi de acest lucru.
Baietii :isi schimba frizura, nu se mai tund cu 2 mereu :)) , isi lasa creasta, tepi..gelul in par e nelipsit. Nike, adidas trebuie sa apara in garderoba lor, isi formeaza acea atitudine de "macho-man", unii devin obraznici, devin mult mai atenti cu ei (suna ciudat dar asa e). Dintr-o data baietii vad fetele cu alti ochi.Cei mai curajosi, le apuca de sani si fund fara nici o inhibitie. Ele urasc asta! Eee urasc ,pe naiba:)))) Se simt bine normal.. se simt "bune" ..vorba baietilor =))
*Mai este acea categorie a copiilor timizi, "stersi" , "nebagati in seama" , "tocilari/netocilari" .Aflati ca acei copii sunt copiii acei speciali, care in timp se vor schimba radical si vor avea numai de castigat, sunt acei copii cu inima de aur ,iar bunatatea lor e pentru toata lumea. Din pacate ,ei nu vad lucrul asta, se simt un rebut, se simt fara nici un rost in viata, nu inteleg de ce colegii rad de ei, nu inteleg de ce sunt singuri mereu, nu inteleg de ce sunt diferiti, de ce nu sunt energici ca ceilalti, de ce nu sunt populari, de ce sunt evitati? Doar ei stiu prin ce trece sufletul lor.Si pentru ca ma simt in cauza, pentru ca asa am fost si eu...spun doar ca acesti copii au mare nevoie de un consilier .Mama si tata nu sunt intotdeauna solutia.Nu toti copiii sunt prieteni cu parintii lor. Nu toti copiii au cei mai buni prieteni. Realizez ca eram exact ca ei..dar omul creste, se schimba. In viata nu puteam face nimic, daca ramaneam asa,toti imi spuneau asta...M-am schimbat la 180 de grade, nu regret! Nu stiu ce m-a determinat mai exact, stiu doar ca m-am schimbat enorm!
4.LICEUL
Perioada altor mari schimbari. Perioada cand anturajul sta la tot pasul, perioada care incheie formarea ta ca om! Perioada cand tu alegi ce faci cu viata ta, "pe cine lasi sa intre si sa iasa pe usa", perioada cand te intrebi "Cine sunt?", perioada cand vrei sa ai muuuulti prieteni, gasca, iesiri in oras, intalniri cu baieti, statul afara pana tarziu, tigarile sunt acele "vino-ncoa" , dependentele sunt multeee: alcook,tigari, droguri, coca cola, cafea, internet, jocurile la aparate, pariuri sportive (generatia mea ,generatia 90, este cea care face cunoscuta debutul pariurilor).
-Perioada cand certurile in casa sunt la ordinea zilei, cand vrei sa fugi de acasa, cand vrei sa stai cu iubitul mereu, cand nu mai ai chef de invatat, cand vrei sa stai mereu pe afara, cand vrei sa umbliii, cand vrei prieteni, cand vrei bani, cand vrei cluburi, cand vrei viata de noapte, nopti albe, perioada cand stai toata noaptea treaza sa vorbesti cu "el" la telefon, cand ahhh... cand vrei multe :|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu