Globuletele, beteaua, instalatiile au cam disparut in viata mea. Vorbesc pentru categoria mea de varsta. Au cam fost inlocuite cu vremea pierduta pe internet. Recunosc. Nu mai prezint nici un interes in a impodobi bradul. Acelasi brad de 10 ani incoace, aceleasi globulete, acelasi loc unde il asez, aceiasi monotonie zilnica in a aprinde si a stinge instalatia. Anul asta m-am oprit. Anul trecut mi-am zis ca e ultima data cand mai fac asta. De 3 ani incoace nu mai am aceiasi nerabdare sa vina decembrie ca sa fie deja gata impodobit cand vine Mos Nicolae, sa mai am rabdarea sa pun glob cu glob pe crengi in speranta sa-l decorez cat mai "fashion", sa pun bomboane Laura de sus pana jos pt. ca mai apoi sa le caut pana nu mai ramane niciuna. Trenuletul care scotea fum si se invartea pe sine in jurul bradului jos pe linoleu e acum intr-o cutie in biblioteca. O mai scoate fum? Mereu ma intreb asta. Imi amintesc cum ma luam la intrecere cu o prietena cine isi impodobeste bradul mai repede.Il faceam si din noiembrie doar sa stiu eu ca sunt prima. 365 de zile au trecut de cand l-am pus sus pe sifonier. Nu vreau sa-mi imaginez ce strat de praf s-a depus pe cutie, nici nu indraznesc sa ma urc pe scaun sa verific. Desi cei 3 piloni ai bradului asa cum ii numesc eu s-au deteriorat, inca mai formeaza un brad bondoc si bogat. Dar degeaba. Entuziasmul s-a dus. Tot de cativa ani incoace, am observat-o pe mama cum se roaga de mine sa impodobim bradul, sa-l pe punem pe tata sa-l dea jos de pe sifonier, sa-l construim si la sfarsit sa ma lase pe mine sa-i pun steaua in varf. Cred ca asta asteptam tot anul.Am un gust amar, as vrea sa fie totul ca acum cativa ani, aceiasi atmosfera in casa, sa fiu la fel de energica, sa zbor prin toata casa, sa ma zbengui sa stau cu ai mei la televizor sa mai vorbesc eu ei,nu sa stau in camera... E alta mancare de peste aici. Stt
