Urasc oamenii scarbosi. Urasc oamenii nepasatori. Urasc omul care are nesimtirea sa lipeasca o guma de mestecat sub bancile scolii precum copiii de la 402. Acolo parca arata mai dragut ,gumele erau colorate, copiii erau distractivi si nevinovati.Noi zici ca suntem.animale! Animale scapate din jungla! Ai cosul de gunoi in fata ta si pretinzi ca nu-l vezi. Preferi sa ramai ca o closca in scaunul tau cald ,putrezit de atatea ore de scoala.Irascibilitatea care ma cuprinde e de nedescris.Lehamitea e la refuz.Cateodata.ma mai deranjez sa-i atentionez. Dar pt ce? Pt cine?
Am ajuns sa nu mai vreau sa tin picioarele in banca, sa nu cumva sa ma trezesc cu o mâzgă aţoasă pe blugi.
Am avut odata curiozitatea nefasta sa arunc o privire jos. Mai bine ramaneam sus! Cata mizerie! Un adevarat focar de infectie. Nu am cuvinte sa descriu perfect, nu cred ca exista cuvinte pentru aceasta lume himerica. Personaje de toate formele, diferite casute colo-colo, intersectii, sectoate de drumuri.
Cu usurinta, as putea asemana si cu un stup de albine. Locuinta se situeaza intr-un loc ascuns,undr nu multi s-ar gandi vreodata sa caute. In unanumitate , locul este ales de elevi bineinteles urmand a se forma o lume plina de umflaturi nevinovate ale copilariei pe bancile romanesti, doar romanesti. Mira-m-as sa existe in lume asa ceva!
