Dependenta de Facebook!

   Sa fii dependent de Facebook, si nu numai de facebook...este din ce in ce mai intalnit in randul oamenilor.Nu zic doar tineri,pentru ca exista si oameni in toata firea care trebuie neaparat sa intre cel putin odata pe zi e facebook.Fie pentru a mai vedea ce au mai postat prietenii, fie sa se mai destinda de realitate..si...ii apuca acolo ore intregi <in acea lumea virtuala> pentru ca pana la urma asta este.
   Facebook este o moda ,clar! Daca au ajuns si parintii mei sa-si creeze un cont de facebook,inseamna ca e grav rau ceea ce se intampla in jurul nostru.Suntem acaparati de aceasta lume a calculatoarelor,a internetului, a smartphone-lor, a tabletelor ..a tot ce inseamna "a naviga virtual".Poate si pentru ca suntem in era internetului sau cum s-o numi ea.
   De ce scriu asta? Pentru ca am trecut prin asa ceva,logic. Aveam atat nevoie de internettt si nu aveam de unde sa iau :)) Am fost plecata 4 zile,intr-o tabara unde nu exista cablu,internet, (COCA-COLA) ...E groaznic sa vrei dar sa nu poti avea.Stai ca pe ghimpi si te rogi sa ajungi mai repede intr-un loc in care sa prinzi wi-fi (in cazul meu) ... Adica cum poti sa intri intr-o cofetarie,iar in loc sa manance o prajitura,toti elevii isi scot telefoanele si incep sa butoneze ca disperatii ,in goana dupa internet? Cat sa fi de salbatic? :))))  Doar cine stie ca e dependent de asa ceva,sau a trecut prin asa ceva,poate intelege ce zic aici..ceilalti vor zice "se poate trai fara facebook,eu pot trai, nu e greu deloc,e doar subconstientul tau" .Stim si noi ca se poate,dar cand intr intr-o hora,trebuie sa o joci pana la capat :|

A fost...frumos!

The lucky one

   Sunt in perioada in care imi vine sa scriu incontinuu, sa scot din mine tot ce traiesc interior, sa scot din mine tot ceea ce imi invadeaza corpul, sa scot din mine tot ceea ce se lupta cu interiorul meu. Pare infricosator :))) dar nu e ;) E din cauza ca sunt prea fericita? Din cauza ca sunt fericita si traiesc intr-un capitol al vietii mele plin de iubire, zambete, speranta, dorinta si dor nebun?
   Mai sunt in perioada aceea in care razi si plangi de la o secunda la alta. Cand radiezi de fericire si dintr-o data intri intr-un con de umbra plin de disperare si lacrimi. Arunci cu tot ce-ti iese in cale, plangi si zbieri inr-o simpla perna care o umpli cu toate sentimentele pe care le traiesti in clipele acelea, le arunci acolo si sti ce mai e frumos? Ca o simpla perna poate deveni cu succes pentru moment pieptul fiintei care ti-a dat viata.Acea caldura...acea liniste in paralel si in concurenta cu taraboiul din mine :-j ...Nu se poate compara dar e frumos si parca te mai linisteste ... parca ...

Dependenta de iubirea ta!

   Doar 2,3 zile pot sta fara sa inebunesc .De cine? De dorul tau evident! :”> Dor de tine imi e in fiecare zi, dar ma pot abtine ,pentru ca ne stiu situatia noastra ciudata, sensibila, firava,oricand putand sa se rupa definitiv! Suntem 2 nebuni intr-o dragoste ciudata!

    Poate e singura propozitie pe care o sa mi-o amintesc peste 100 de ani :]] atunci cand imi vei trece prin minte, cand ma voi gandi la anii mei micuti si tineri si NU din intamplare vei aparea si tu cu iubirea noastra. ,pentru ca doar noi 2 am putut accepta asa ceva. <3 Adorrrr

Nici nu vreau sa-mi imaginez  cum ar fi sa nu te mai vad! cu toate ca stiu ca nu ma pot minti pana la nesfarsit ...

Summer Time Sadness & Happiness

  Muzica ii sparge timpanele. E singurul mod in care simte ca scapa de orice grija, ca se indeparteaza de viata,de lume, de agitatia orasului in care traieste <<cu toate ca traieste la perfierie>> , de tipetele din camera de alaturi, de problemele zilnice, simte atat de fragil degetele cum ating tastatura batuta ritmic, e aceea senzatie ca atunci cand te uiti in zare si privesti cum marea se uneste cu cerul. E doar ea si muzica. Si tot da + + + la volume, se cufunda mai mult si mai mult in muzica, sunt simple melodii ale caror versuri iti produce o senzatie uimitoare,iti ajunge pana in maduva oaselor. Si e chiar adevarat: atunci cand esti fericit simti si traiesti muzica, dar doar cand esti trist ii intelegi versurile. Nu mai vrea sa auda pe nimeni. Intra in acea transa. Incepe sa viseze ,sa pluteasca, zambeste sau plange instantaneu pentru ca creierul ii e invadat de trecut-prezent-si-viitor, te-ai pierde instant daca i-ai intra in mintea ei, e un tumult care face bum-bum,il simte da! Ideiile, gandurile, sentimentele se lupta intre ele, practic e un razboi ! Lacrima cazuta pe obraz acum 1 minut, s-a evaporat,i-a intrat in pielea atat de fina la atingere,obrajii ei rotunzi ca merele acelea rosii gata sa fie mancate, obrajii ei care la fiecare zambet, produc o gropita stangace, atat la propriu cat si la figurat (cine vede,intelege cu siguranta :)) ... La scurt timp a venit alta ,no problem ;;) , si parcurge acelasi drum ca prima, prin acelasi canal lacrimal,s-au inteles amandoua dinainte, pe ce drum sa o ia pe obraz, "s-au vorbit"  inca din glanda lacrimala activata timpuriu ,prea timpuriu pentru o fata ca ea ... Si cand toate isi dau drumul, ii invadeaza chipul ,chipul devenindu-i ca un geam rece si ud, pe care curg picaturile de ploaie siroaie, care se intersecteaza intre ele pentru ca sunt prea multe .. le trebuie un spatiu mai intins ,dar atat se poate la ea, nu poate da mai mult decat obrajii ..cu toate ca lacrimile ii aluneca si pe gat, isi continua astfel drumul ..poate si pana la abdomen, apoi obosesc si pa-pa :)
   Ea inca zboara printre nori, inca este in plina cunoastere, traverseaza lumea doar tinandu-si ochii inchisi ... inca n-a aterizat! ... Nu vrea! Pamantul e trist si gol, e mai frumos sa vezi lumea de sus , sa simti cum aerul iti patrunde printre degete, cum iti zboara parul desprins prin toate directiile, cum iti vibreaza intreaga-ti piele, sau sa gasesti si sa atingi propria-ti stea, sa vezi miiiiile de luminite care sunt pe pamant ,ca niste licurici inmultiti peste noapte ...
   Se trezeste intr-un final.Nu pentru ca a vrut ea, mama a adus-o cu picioarele pe pamant (cum o face mereu), mama statea in tocul usii si vorbea cu fata ei ..Fata ei nu auzea , era "plecata" iar cand i-a atins umarul de la spate totul a luat sfarsit printr-o sperietura atroce.

Always

   E un fel de reteta succesului nu? Asa pare la prima vedere si asta si este :x
   In fond si la urma urmei ,ti se cere imposibilul. Oricat de mult mi-ai spune sus si tare "Ba nu e imposibil, EU POT" te asigur ca in viata o sa ai scapari! O sa ti se intample cel putin odata :
- sa vorbesti mult, sa nu te mai poti opri, sa rabufnesti ...
- sa urasti pe cineva si sa ai acel "nezambet" pe fata
- sa-ti pui baza intr-o persoana, care nu l-ai vedea in stare sa te tradeze NEVER EVER
- sa te indragostesti! Sa nu mai sti de capul tau! Sa fi dependenta, DAR nu de persoana in cauza, CI de iubirea ei!

Concluzia, va rog? :)) Mdeah :-j

Where R U?

Subconstient juvenil

   

   Subconstientul nu-ti joaca feste niciodata! El stie ce trebuie tu sa faci in secunda 2,cum sa reactionezi..adica tu reactionezi prin prisma lui ,ciudat nu? ...Subconstientul e cel vinovat atunci cand "te ia gura pe dinainte" ..stiai asta? Subconstientul trece prin tot corpul..Iti ia in parte fiecare neuron,ajunge in glota sub forma asa prea cunoscutului "nod in gat",iti traverseaza toata maduva spinarii,atinge fiecare vertebra si ajunge intr-un final in varful falangelor, in talpi ;;) Toate astea se intampla in doar cateva secunde ,iar e ciudat nu? Nu scriu in necunostinta de cauza ,stati chill, e doar o experienta pe care o traiesc mereu din cauza vietii pe care o am..Este o alta concluzie la care a ajuns un suflet de 16 ani...
  

A fost scurt. A fost dulce. Am incercat.

 

" Traieste viata cum vrei...maine nu se stie ce va mai fi ! "

    Zilnic ma imbrac cu acea picatura de parfum , si zilnic incerc sa port acel zambet ...ce ascunde teama dar si curaj... De ce curaj?De ce teama? Teama mi-a fost mereu sa zambesc si in acelasi timp sa fiu fericita,pt ca stiu ca fericirea nu va dura mereu,cel mai frumos dureaza si cel mai putin.Asta am auzit dar am trait.o si pe propria-mi piele :| .Si de aceea incerc sa profit la maxim (zic) de ceea ce mi se ofera ,chiar daca e pentru o perioada limitata..nu stiu cand se va termina ,cum se va termina, dar nici nu vreau sa aflu..Incerc doar sa profit,pentru ca la sfarsit,toti vom ramane doar cu amintiri,o sa te trezesti visand intr-o oarecare zi ,pe un scaun cu o tigara in mana si o cola in cealalta,pe un sezlong la mare si soarele bronzandu.te ,sau intr-o ploaie torentiala in care sa-ti confuzi picaturile de apa de pe obraji cu lacrimile ,pe un drum pustiu in care sa fi doar tu cu tine ,sa mergi fara nici o directie ,gandurile sa dea navala peste tine,sa-ti numeri pasii sau sa te uiti in urma sa vezi daca ti-au ramas urmele <3 sau pur si simplu la un "cico" cu prietenii in care vei depana amintiri si vei rade/plange de vremurile acelea atat de frumoase si unice,care nu se vor intoarce niciodata,pe care nu le vei mai trai niciodata... De la un timp ,pur si simplu imi etalez zambetul meu de copil ,care pana acum l-am tinut undeva ascuns, pentru ce si de ce nu stiu...

Dau dreptate celui care a zis: Nimic nu e pentru eternitate. 

Cafeaua se raceste. 

Timpul trece. 

Si oamenii se schimba .