Summer Time Sadness & Happiness

  Muzica ii sparge timpanele. E singurul mod in care simte ca scapa de orice grija, ca se indeparteaza de viata,de lume, de agitatia orasului in care traieste <<cu toate ca traieste la perfierie>> , de tipetele din camera de alaturi, de problemele zilnice, simte atat de fragil degetele cum ating tastatura batuta ritmic, e aceea senzatie ca atunci cand te uiti in zare si privesti cum marea se uneste cu cerul. E doar ea si muzica. Si tot da + + + la volume, se cufunda mai mult si mai mult in muzica, sunt simple melodii ale caror versuri iti produce o senzatie uimitoare,iti ajunge pana in maduva oaselor. Si e chiar adevarat: atunci cand esti fericit simti si traiesti muzica, dar doar cand esti trist ii intelegi versurile. Nu mai vrea sa auda pe nimeni. Intra in acea transa. Incepe sa viseze ,sa pluteasca, zambeste sau plange instantaneu pentru ca creierul ii e invadat de trecut-prezent-si-viitor, te-ai pierde instant daca i-ai intra in mintea ei, e un tumult care face bum-bum,il simte da! Ideiile, gandurile, sentimentele se lupta intre ele, practic e un razboi ! Lacrima cazuta pe obraz acum 1 minut, s-a evaporat,i-a intrat in pielea atat de fina la atingere,obrajii ei rotunzi ca merele acelea rosii gata sa fie mancate, obrajii ei care la fiecare zambet, produc o gropita stangace, atat la propriu cat si la figurat (cine vede,intelege cu siguranta :)) ... La scurt timp a venit alta ,no problem ;;) , si parcurge acelasi drum ca prima, prin acelasi canal lacrimal,s-au inteles amandoua dinainte, pe ce drum sa o ia pe obraz, "s-au vorbit"  inca din glanda lacrimala activata timpuriu ,prea timpuriu pentru o fata ca ea ... Si cand toate isi dau drumul, ii invadeaza chipul ,chipul devenindu-i ca un geam rece si ud, pe care curg picaturile de ploaie siroaie, care se intersecteaza intre ele pentru ca sunt prea multe .. le trebuie un spatiu mai intins ,dar atat se poate la ea, nu poate da mai mult decat obrajii ..cu toate ca lacrimile ii aluneca si pe gat, isi continua astfel drumul ..poate si pana la abdomen, apoi obosesc si pa-pa :)
   Ea inca zboara printre nori, inca este in plina cunoastere, traverseaza lumea doar tinandu-si ochii inchisi ... inca n-a aterizat! ... Nu vrea! Pamantul e trist si gol, e mai frumos sa vezi lumea de sus , sa simti cum aerul iti patrunde printre degete, cum iti zboara parul desprins prin toate directiile, cum iti vibreaza intreaga-ti piele, sau sa gasesti si sa atingi propria-ti stea, sa vezi miiiiile de luminite care sunt pe pamant ,ca niste licurici inmultiti peste noapte ...
   Se trezeste intr-un final.Nu pentru ca a vrut ea, mama a adus-o cu picioarele pe pamant (cum o face mereu), mama statea in tocul usii si vorbea cu fata ei ..Fata ei nu auzea , era "plecata" iar cand i-a atins umarul de la spate totul a luat sfarsit printr-o sperietura atroce.